Top

“Sărutul nostru este semnul de carte pe care Dumnezeu l-a pus adormind”

“Sărutul nostru este semnul de carte pe care Dumnezeu l-a pus adormind”. Irina Binder

 

Am o amintire foarte dragă legată de acest vers al Irinei. Nu îmi amintesc când anume am citit opera ei, pare să fie totul întunecat şi îngropat în trecut, dar acest vers mi-a fost tradus de un bărbat. Un bărbat care m-a minţit din prima clipă şi care nu îşi dorea nimic mai mult decât să se distreze pe seama unei puştoaice. L-am venerat, în naivitatea mea, era un zeu care coborâse pe pământ să mă cuprindă în braţele lui şi să îmi şoptească cele mai dumnezeieşti cuvinte. Credeam că aşa se manifestă Dumnezeu pe pământ, prin sclipiri în ochi şi atingeri ale degetelor care te poartă spre rai.

 

În mintea mea călătoream atât de departe în viitor încât uitam prezentul. Doar 3 zile ne-au fost date să le petrecem împreună. Doi străini care au ajuns să se întâlnească într-un colţ de ţară, că să poată simţi clipa. Blestem pe termen lung. Trăire dihotomică în prezent. Ne-am permis să fim cine dorim în cele 3 zile. După, nu ne-am întâlnit şi nici nu ne-am mai auzit bătăile inimii.

 

tumblr_static_tumblr_static_2cr3n31k8lesw84c8kc0wcos4_640

 

 

Uraganul a fost pornit şi foarte uşor a fost stăvilit. Ne ascundem de noi înşine, crezând că intensitatea nu ne va face niciun rău. Ne iubim prea mult comfortul ca să renunţăm la el.

 

Iar cea mai frumoasă imagine rămasă întipărită în memorie este dansul nebun, de una singură, într-o casă închiriată, cu multă lumină, cu o canapea ce abia putea fi întinsă, cu micuţul Buddha lângă televizorul veşnic închis, cu camera secretelor, deţinută de prietena cu care împărţeam locuinţa, cu draperiile aruncate în mijlocul holului, ca soarele să pătrundă în orice cotlon şi să poţi admira iedera ce se scurgea pe pereţii clădirii magice în care locuiam, unde totul era magie. Felul în care te învârteai în mijlocul camerei, felul în care simţeai că trăieşti chiar şi atunci când mureai, felul în care lacrimile ţi se transformau în forţă şi nu în ultimul rând felul în care te observai dansând la nesfârşit, ca într-un joc al ielelor care nu încetează să descânte viitorul.

 

 

tumblr_m1otihWqrc1qmbhd2o1_500

 

 

Caprifoiul este în floare, au trecut ani, te îmbată şi te atrage în mrejele lui. Caprifoiul este purtătorul iubirilor care vin şi trec, pentru că nimic nu durează o eternitate. Nici noi nu trăim o eternitate. Trăim doar eternitatea secundei care este aceeaşi pentru noi toţi, deoarece am decis cât să dureaze, am etichetat-o şi i-am stabilit durata.

 

care-honeysuckle-vines_12467fde6569d114

 

Şi secundele devin soldaţi în momentele în care nu mai ai speranţă, şi aceleaşi secunde devin adversari cruzi, când vrei să îl vezi cât mai repede posibil. Parafrazându-l pe Garabet Ibrăileanu, noi nu trecem prin timp, timpul trece prin noi, aşa că lăsăm anii să treacă, să ne infierească gândurile şi îndoielile – şi uităm să trăim. Cumva, cândva, m-am lăsat ghidată de regulile altora, de viziunile altora, uitând să mă ascult şi să simt. Amorţeala nu durează la nesfârşit. Nimic nu durează, poate doar autenticitatea, dobândită cu greu.

 

Trei zile. Autentic de false. Exact ca la carte. Ne-am prefăcut că vieţile noastre se vor împleti, tu te-ai hrănit cu scânteia tinereţii mele, eu m-am hrănit cu stabilopodul gândurilor tale, ne-am imaginat cum ne completăm unul pe celălalt, ne-am minţit că aşa a fost dat să ne întâlnim, am susţinut cu tărie că eternitatea este insuficientă pentru noi, am născut un uragan, care s-a stins, în trei zile după ce ne-am spus adio.

 

Mă urcam în tren. Inima îmi plesnea şi aveam impresia că dezolarea va dura pentru totdeauna, dar nimic nu durează. Mint! O promisiune durează.

A durat până când mi-am găsit o altă jucărie pentru inima mea. Cândva. Cine ştie. Cumva. Caprifoiul va înflori pentru noi şi se va stinge că să dea naştere unei mari iubiri. Şi ne rămân amintirile şi atingerile. Străzile pietruite. Etichetele oamenilor care treceau pe lângă noi. “Blândeţea nopţii” pe care mi-ai dăruit-o. Imaginea fabricii părăsite vis-à-vis de casa în care locuiam. Dezordinea creată cu delicateţe şi un singur vers, “sărutul nostru este semnul de carte pe care Dumnezeu l-a pus adormind”.

 

15302-Butterflies-Escape

 

 

Fluturii par urâței când apar pe lume, doar ca să demonstreze, după, că bătaia aripilor lor aduce graţia libertăţii. Fluturi suntem şi noi, chiar dacă nu ştim ce să facem cu libertatea noastră.

Share This:

Alexandra Dinu
No Comments

Post a Comment