Top
training

Păsărelele de la training-ul corporatist

Am fost la un training şi în cadrul lui a trebuit să ne prezentăm fiecare, astfel încât să creăm o imagine despre noi. Un lucru banal, dacă aş putea spune. Te ridici, zâmbeşti puţin, îţi spui numele, funcţia, de cât timp eşti în companie, două trei chestii care îţi plac şi apoi închei frumos, spunând ceva despre ce îţi doreşti să înveţi din acest training. Cam asta ar fi trebuit să facem sau nu. Depinde acum de fiecare. Într-o astfel de conjunctură îţi cam dai seama în ce categorii se încadrează colegii prezenți la training şi ştii cum o să legi alianţe că să supravieţuieşti unor ore mai mult sau mai puţin plictisitoare.

 

Prima categorie este cea a raţelor. Ele măcăne nonstop dar nu spun nimic concret, deci un astfel de coleg o să îţi îndruge un singur subiect sub cinşpe milioane de forme, pentru că acel subiect îl avantajează pe el. Dacă acest subiect se rezumă la persoana lui, feriţi-vă de măgăruş, tocmai aţi dat de epicentrul infatuării şi cu greu vă veţi abține din a da ochii peste cap pe parcursul speech-ului. Un speech care s-ar traduce prin: “Bună mie, în primul rând, că m-am ridicat din pat şi am venit în faţă voastră, muritorii de rând, să vă încânt cu persoana mea minunată, care pe parcursul a 10 ani în această companie a reuşit ce voi nici măcar nu îndrăzniţi să visaţi, sunt un asset minunat pentru această companie şi prin bunăvoinţa mea, am decis să rămân aici, pentru ca şi alţi muritori să mă poată privi cu admiraţie neştiind că am nişte Jimmy Choo fake. Deci, ţin să vă explic încă o dată cât de minunată sunt şi cum jonglez eu de bine cu viaţă personală, munca şi pasiunile mele. O să va întrebaţi care sunt pasiunile mele? Evident că sunt acelea care îmi aduc un plus de valoare brandului meu personal…” şi de aici începe rotitul ochilor în audienţă, butonatul telefoanelor şi multe altele.

 

A doua categorie sunt ciorile. Ciorile sunt cele atrase de sclipicelile altora, de avutul şi de prestanţa altora. Ciorile în general sunt undercover şi se chinuie foarte mult să construiască o imagine despre ei care să fie foarte bine văzută de cei din jur. Sunt foarte perseverente în toate acţiunile lor, pentru că îşi doresc să sclipească la fel de tare ca persoanele pe care le urmăresc de la distanţă. Ciorile în general vor pune foarte mult preţ pe ceea ce spune lumea şi vor avea grijă întotdeauna să nu creeze situaţii conflictuale în urma afirmaţiilor pe care le fac. O cioară s-ar prezenta mai degrabă astfel “ Bună ziua vouă, celor care veţi ajunge să îmi vedeţi sclipirea la un moment dat. Sunt un angajat model, cu un CV fără pată, gata oricând de o nouă provocare, am atât de multe realizări până în prezent încât nu vreau să vă obosesc cu această enumerare, dar vă rog să ţineţi minte oamenii pe care îi admir pentru că voi fi şi eu printre ei la un moment dat. Iubesc ceea ce fac acum, muncesc foarte mult că să pot să am BMW-ul ăla şmecher ca al şefului meu, casa aia de vacanţă la mare ca a VP-ului ….” Şi de aici va urma o înşiruire a lucrurilor după care cioara tânjeşte.
answear.ro
O altă categorie este cea a papagalilor. Papagalii sunt foarte haioşi, nu ţin cont de reguli sau de ce spun ceilalţi, sunt amuzanţi şi puşi pe şotii, sunt dezinvolţi şi într-un fel fără direcţie în pălăvrăgeala lor, adică te vor purta dintr-un subiect în altul de parcă ar fi călători în timp şi vei fi atât de debusolat la sfârşit încât nu îţi vei aminti ce ai mâncat la prânz, dar precis vei afla ce mănâncă papagalul de obicei la prânz. Papagalii dau sfaturi mişto, de cele mai multe ori, chiar dacă ei sunt cumva extremişti, e bine să asculţi câteodată ce zice un papagal şi să filtrezi informaţia. Un papagal se va prezenta mai degrabă aşa : “ Heyyyy! Eu sunt un papagal, nu sunt corporatrist, sunt câteodată angajat, alerg de colo în fiecare zi şi chiar dacă sunt plătit pentru plimbatul foilor, este un lucru foarte bun, mai ales că îmi place colega de la etajul 3 de lângă copiatorul ăla mare, şi câteodată mă opresc să vorbesc cu ea. Are şi ea un câine care a fost găsit de o bătrână acum 10 ani undeva lângă Bucureşti dar nu îmi amintesc foarte bine unde, cel mai probabil în Pantelimon, unde am şi doi prieteni buni care au călătorit în India de curând şi care mi-au adus condimente. Ce vreau eu să va spun este: daţi cu pace şi nu vă lăsaţi spălaţi pe creier de multinaţionalele astea!” Încercaţi să va imaginaţi totul spus în cel mai lejer mod posibil, cu o dicţie perfectă şi un “miserupism” adecvat stării.

 

A patra categorie, este promiţătoare: rândunicile. Ele sunt foarte concentrate pe taskul lor şi drept urmare îţi vor turui totul fără să respire în mai puţin de două minute, pentru că lor nu le place să piardă timpul şi sunt interesate de rezultat, sunt foarte agitate, nerăbdătoare şi după ce își vor spune oful sau opinia vor dori să ştie cât mai repede posibil care este scopul final şi dacă se întâmplă cumva să încerci să le manipulezi, se vor coaliza în haită (nu în stoluri) şi s-a zis cu tine în toată corporaţia. Te vor şti cele 4 vânturi, cele 4 zări, tot păsăretul corporatist, până şi păsăretul de la companiile care sunt în aceeaşi aceeaşi clădire cu tine.

 

A cincea categorie este dedicată lebăduţelor. Da, aţi citit bine! Lebăduţele sunt nişte zâne care au aripile pictate de la prima oră a dimineţii, care atunci când intră într-o încăpere, o umplu cu parfumul lor. În general este Mademoiselle de la Channel sau La Petite Robe Noir de la Guerlain. Sunt acele corporatiste care se trezesc dimineaţa pentru parada modei şi cu scopul ca în viaţa cotidiană este să arate impecabil şi să delecteze privirile păsăroilor pribegi. “Dar vai, eu sunt minunată! Îmi ia în jur de două ore să mă pregătesc să vin la serviciu, şi ocazional mă opresc pe drum să îmi verific rujul de pe buze şi eventual mă oglindesc în geam pe la vreo 3-4 magazine alimentare, că să fiu sigură că îmi stă părul cum trebuie”.

 

Mai am o categorie: porumbeii. Cei mai consecvenţi! Cei mai faini! Sunt oamenii ăia care vin cu mâinile în buzunar la orice curs, sunt siguri pe ei, sunt cei care se gândesc de două ori înainte să deschidă gura, sunt într-o oază a lor de serendipity, iar relaxarea asta îi face să pară nişte lei, animă atmosfera şi sunt prezenţi pe tot parcursul trainingului, ştiind că orice informaţie trebuie filtrată înainte de a fi acceptată, şi încearcă să stoarcă cu sete orice pic de noutate. Porumbeii sunt prietenoşi, sunt în grupuri care trezesc zâmbete şi sunt mereu ACOLO.

 

“Eu sunt un porumbel. Îmi place maxim să găsesc locuri noi, să cunosc oamenii, să nu am regret. Tu de ce eşti trainer?”

 

Traininguri tranformaționale, vă doresc, porumbei pe măsura voastră şi răbdare! În rest, doar timpul poate să vorbească!

Cel.ro

Share This:

Eroina
No Comments

Post a Comment