Top
ferrari

Mi-a spus ca sunt ca un Ferrari. Nu in sensul bun

Am spus stop, dintr-un motiv extrem de simplu: prezentul nu era îndeajuns, iar viitorul oricât de frumos îl vedeam împreună şi conform cu ce ne doream fiecare separat, era lipsit de elemente scriptice, şi aici mă refer la o temelie care să poată fi clădită de noi în prezent. Am simţit că nu mai am timp să aştept sau să fiu aşteptată şi cumva am omorât un vis în faşă, fără pic de regrete şi fără pic de resentimente. Ţi-am menţionat că eşti un om minunat, dar care se pierde atât de mult în visare, încât face zodia racului să pară un şcolar de clasa a treia.

 

Mi-ai spus că sunt ca o maşină italiană foarte scumpă, dar care este proastă atunci când se strică – foarte greu o mai readuci la starea iniţială, foarte costisitoare.

 

Am zâmbit în colţul gurii şi mi-am lăsat gândurile să curgă. Acceptând comparaţia, am gândit următoarele lucruri: în lumea asta mare şi plină de posibilităţi există două tipuri de oameni care şi-ar lua un Ferrari.

 

Sunt cei atât de pasionaţi, încât ştiu la orice moment să îţi răspundă la orice întrebare legată de maşină, pentru că şi-au dorit-o şi ştiu cum să aprecieze o astfel de maşină. Cei care au pasiunea pentru maşinile deosebite adânc înrădăcinată în esenţa persoanei lor. Sunt acei oameni care atunci când se urcă la volan, transmit maşinii ceea ce simt ei, o ghidează şi o testează în fiecare zi, sunt oamenii care au grijă de ea, care o apreciază, care îşi asumă responsabilitatea pentru ea, care într-o oarecare măsură, îşi tratează maşina asta preţioasă, la valoarea pe care o are. Şi nu o duc prin gropi, şi nu o zgârie în parcări şi nu se urcă cu bocancii plini de noroi în ea, nu o lasă să zacă în garaj cu lunile şi nici nu uită să o ducă la spălătorie. Sunt oamenii care ştiu potenţialul maşinii şi care vor ca maşina să atingă punctul ei maxim. Sunt oamenii ghidaţi de pasiune şi asta se vede, pentru că o maşină puternică poate fi condusă doar de un şofer la fel de puternic sau poate chiar mai puternic.
Noriel

Şi mai sunt cei care îşi iau un Ferrari, doar pentru că ştiu cât de scumpă este, pentru că li se pare o maşină cool, inaccesibilă unui procent foarte mare din populaţia Terrei, o maşină care te face remarcat şi care îţi da un anumit statut în comparaţie cu ceilalţi. Sunt cei cărora li se pare “mişto” să te dai cu o aşa maşină prin oraş, care numără câte capete s-au întors după ei în trafic, care se cred deasupra regulilor de circulaţie doar pentru că au o astfel de maşină puternică. Oamenii din această categorie nu îi cunosc rădăcinile, nu îi cunosc istoria, nu cunosc motivaţia creatorilor maşinii, sunt oamenii care cred că maşina asta li se cuvine, pentru că ei sunt cumva superiori.

 

Ce vreau să spun eu cu toate astea? Este extrem de simplu! Dacă sunt un Ferrari, atunci sunt un produs exclusivist şi nu voi permite oricui să se urce la volanul meu. Îmi voi dori un şofer cu care să fac o echipă, un şofer care îşi asumă atât partea plăcută a drumului cât şi eventuale reparaţii, un şofer care să îmi aprecieze caii putere, viteza, confortul, echipamentul şi care să mă cunoască cu adevărat, care în situaţii critice să fie conştient şi să demonstreze acuitate şi viteză de reacţie. De ce? Pentru că până la urmă, nu maşina pune în valoare omul, ci omul pune maşina în valoare.
AmaFashion

Cele două categorii de oameni descrise mai sus îşi permit o astfel de maşină din punct de vedere material, dar la sfârşitul zilei, nu contează suma de bani sau marca de maşină, contează contopirea dintre şofer şi maşină. Puteam fi şi un Ford Cortina sau un Trabant, la sfârşitul zilei este vorba de pasiunea pentru maşina care ţi-o doreşti şi de efortul continuu de o folosi în cei mai buni parametrii.

 

Dar cum sunt om şi nu maşină, respir adânc şi merg mai departe. Gonesc cu 240 km/oră spre a îmi petrece timpul cu mine însămi, împăcată, liniştită şi cu numărul unui service bun pe speed-dial. Nu se ştie niciodată!
Zoot.ro

Share This:

Eroina
No Comments

Post a Comment