Top
colectiv

Mărturiile eroilor de la #Colectiv. Noi am uitat, ei suferă în continuare

Nu poţi să uiţi uşor marea de lumânări aprinse în jurul Pieţei Bucur, imediat după tragedia de la Colectiv. Pâlpâiau umbrele pe chipurile triste ale celor care veneau să aducă un omagiu pentru cei din club. Şi, peste tot, plutea o linişte cumplită. Apoi, pâlpâiala a devenit flacără şi nu mai era linişte, când ne-am regăsit coborând pe Calea Victoriei şi am cerut cu voce puternică să fie pedepsiţi cei vinovaţi şi corupţia să dispară. Visam că nicio flacără nu va mai arde pielea vreunui tânăr nevinovat, dacă noi avem puterea să stingem mârşăvia asta putregăcioasă care ne-a acaparat spitalele, şcolile şi locurile de distracţie.

 

Uşor, uşor, lumânările s-au stins dar, tinerii de la Colectiv au continuat să sufere. Să moară. Şi noi am uitat, am uitat cum e să te ardă ceva, să vrei să cânţi, să vrei să trăieşti! Şi acum e, din nou, linişte…
Hei, tu! Mă auzi?

ALEXANDRU PLÎNGU, rănit

Am ajuns mulți din noi să ne ascundem identitatea. Și puțini mai poartă cu mândrie ceea ce a însemnat pentru noi ceva. Și din păcate, lucrul ăsta doare. Am avut un copil, la un metru depărtare, care plângea și îmi cerea ajutor. Avea 18 ani. Aveam mâna plină de sânge și fără piele pe ea, el la fel și am încercat de două ori să-l scot de acolo. Nu am reușit. Am plâns și mi-am cerut scuze că nu pot să-l ajut. Eu o să trebuiască să trăiesc cu lucrul ăsta toată viața mea.Încerc să trag și să-mi arăt mie că n-am supraviețuit degeaba.

LAURENȚIU ISTRATE, tatăl lui Bogdan Istrate


30 octombrie 2015 – ultima zi fericită din viața mea, din viața familiei mele și, mai ales, a băiatului nostru. Claudiu Bogdan, Dani cum îl alintam noi, a supraviețuit incendiului din Colectiv, dar după chinuri groaznice, s-a stins. Ne motivează doar fetița noastră, să crească frumos, să fie sănătoasă, să facă ce-și dorește ea în viață și să fie fericită. Ar trebui totuși ca cineva să se gândească, nu la calcule matematice meschine despre cât costă viața unui om, ci să se gândească că viața unui om este neprețuită și că trebuie salvată cu orice preț.

 

 CĂTĂLIN SCÂNTEIE, rănit

 

30 octombrie 2015 mi-a schimbat viața total. Ce simt acum? Multă furie, ură. Aș vrea să se afle vinovații, măcar fiul meu dacă o să apuce să-i afle tot e bine. Eu nu mai am răbdare să aștept schimbări. Dacă la 26 de ani de la Revoluție, încă mai e posibil să ardem ca șobolanii de vii, atunci ce pretenții să mai avem.

 

Matei Cristian (MUMU) – rănit

Pe 30 octombrie 2015, mă aflam în clubul Colectiv împreună cu un prieten de-al meu și trebuia să mă văd acolo și cu Teodora. Îmi dăduse întâlnire cu ea, ca să asistăm la o lansare de disc, extrem de așteptată pentru mine și pentru prietena mea, Teo. S-a întâmplat în acea noapte o tragedie așa cum România n-a mai trăit niciodată. Un an a trecut de atunci și nu știm încă cine este vinovat.  Eu am doi copii și vreau să-i cresc în siguranță aici în România. Așa că stau și mă întreb dacă cineva a învățat ceva din această tragedie.

 

Mai ține cineva minte faptul că în România corupția ucide?

 

EUGEN IANCU, tatăl lui Alex Iancu


În seara de 30 octombrie 2015, în clubul Colectiv, copilul meu avea să fie rănit. Nu atât de grav pentru că a plecat de picioarele lui, numai că a avut ghinionul să nimerească într-un spital românesc, de unde nu avea să mai plece decât pe o targă. El nu a murit atât din cauza arsurilor, cât din cauza mizeriei, din cauza bacteriilor, din cauza incapacității medicilor și a politicienilor noștri de a recunoaşte că nu sunt capabili să salveze vieți. Din punctul meu de vedere, după un an de zile, ne-am întors acolo unde eram pe 30 octombrie 2015.

 

MARIAN LEUȘTEANU, rănit


30 octombrie 2015 un moment 0 pentru mine, un moment în care am pierdut mulți prieteni, un moment în care aveam o trupă care cânta bine. Pentru mine a fost o șansă la viață. Alții n-au apucat-o. Încercăm să schimbăm ceva într-un sistem care, nu numai că nu ne ajută, ne împiedică. Încercăm să ne revenim din această stare letargică, încercăm să ne vindecăm rănile sufletești, fizice, colective. Să nu uităm 30 octombrie 2015.

 

Liviu Dumitrescu, rănit

 

Când mă gândesc la toate momentele din perioada evenimentului, retrăiesc aceleași sentimente de groază și frică. Atât frică de a nu pierde ceva important, cât și frică de a nu lăsa în urmă durere și suferință. Au fost momente de intensitate extremă, momente de care încerc să-mi aduc aminte nu cu ură, ci cu compasiune față de tot ce s-a pierdut și tot ce s-a întâmplat în seara aceea. A fost greu. Ca urmare a ce s-a întâmplat am fost afectat mai mult pe plan psihic decât fizic, dezvoltând stări inopinate de anxietate, depresie sau panică nejustificată. Acea experiență m-a învățat cât de fragilă este viața și m-a învățat să o prețuiesc mult mai mult.

 

20 de nume mari din lumea rock-ului vor urca pe scena Berăriei H, între 28 şi 30 octombrie, în cadrul #3010 Festival. Ei vor cânta, pro bono, în beneficiul victimelor din Colectiv. Evenimentul este organizat de Asociaţia Colectiv GTG 3010, care va folosi fondurile obţinute din vânzarea biletelor pentru decontarea tratamentelor medicale ale răniţilor din Colectiv.

 

În acest moment, există mai multe variante prin care cei care doresc îşi pot procura biletele sau abonamentele pentru #3010 Festival: direct, de la Berăria H sau, online, de pe site-urile eventim.ro, iabilet.ro sau eventbook.ro. Preţul unui bilet valabil pentru o zi este de 50 de lei, iar al unui abonament pentru toate cele trei zile costă 100 de lei.

 

colectiv

 

Share This:

Eroina
No Comments

Post a Comment