Top

Knut Hamsun redefinește Foamea.

Publicată în 1890, „Foamea” de Knut Hamsun se detașează cu lejeritate de cumulul literar al finelui de secol XIX. O lucrare modernistă, este printre primele apariții de psihologie în proză de roman.

 

Foamea

 

Acțiunea nu ne este relatată despre o a treia persoană, ci însuşi protagonistul ne dezvăluie viața sa de zi cu zi – un scriitor ce își târăște existența de la o zi la alta, la limita supraviețuirii, în Kristiania (denumirea  capitalei Norvegiei, Oslo, între 1877-1925). Interesant este faptul că Hamsun reușește să își facă cititorul să se îndoiască de propria sa memorie, prin tehnici de construcție a personajului cum rar găsești prin cărți.

 

 

egon-schiele_self-portrait-with-raised-arms_1914

 

 

Întâlnirea cu artistul ce rămâne nenumit pe întreg parcursul cărții este presărată cu episoade comice, echilibrate de momente tulburătoare, pe care parcă le citeam pe furiș din jurnalul cuiva.  Îmi amintesc că atunci când am terminat de citit cartea asta, m-am simțit de parcă toate cuvintele, de pe toate paginile ei, ar fi năvălit peste mine şi a trebuit să le susțin greutatea fiecăruia, pe rând…  Le-am purtat cu mine săptămâni bune, și unele din ele mă bântuie chiar și azi:

„Degetele slăbănoage îmi par atât de grosolane, urăsc tot corpul meu lipsit de vlagă, mi-e lehamite să-l port, să-l simt. Doamne, de s-ar sfârși odată! Cât aș dori să mor…”Knut_Hamsun_signatur_1940

Share This:

Eroina
No Comments

Post a Comment