Top

După divorț, fericirea!

A fost odată ca niciodată, din rude mai puţin împărăteşti, o fată. Şi ea căuta fericirea mereu în alţii şi credear că iubirea va dura o eternitate. S-a îndrăgostit cum niciodată nu a crezut că o va face, nedorind să accepte că iubirea vine la pachet cu suferinţa.

Îţi muşti buzele şi încerci din răsputeri să nu izbucneşti în plâns. Anii care au trecut, clipele de fericire pe care le-ai simţit, durerea şi tot ce a însemnat cândva pentru tine – EL, te invadează ca un inamic de care nu poţi scăpa, te sufocă.

Este perfect normal să suferi, să îţi tot repeţi şi să îţi recunoşti că după eliberarea pe care ai simţit-o când ai pus punct, nu ţi-ai îngăduit să plângi. Să îngropi o relaţie cu un om cu care ai crescut. Un om care te-a schimbat fără să vrei, un om care îţi ştie trecutul, familia, părţile bune şi părţile mai puţin bune. Un om care ştie că strănuţi din cauza teilor înfloriţi şi care a fost lângă tine când ai luat un examen cu succes, care ştie că urăşti ciorba de burtă şi care nu mânca usturoi doar ca să nu îţi fie teamă de pupăceala care avea să urmeze, omul care te-a pus la pământ când nu înțelegea prin ce treci, cu care ai împărţit un răsărit de soare fără să conteze locul, cu care ai făcut un bucket list pentru viaţa asta, omul care nu a ştiut să se bucure când îi făceai câte un cadou, care te făcea să te simţi neînsemnată şi mică, omul care te lua în braţe când erai bolnavă şi care avea glume în orice context. Omul cu care ai dorit să ai o familie cândva, omul de care te-ai pierdut pe parcursul anilor pentru că te-ai pierdut pe tine.

Când realizezi că te-ai pierdut pe tine? Când nu mai rezonezi cu nimic din jurul tău, când nimic nu îţi mai aduce fericire, când realizezi că lucrurile ce odinioară îţi plăceau, acum nu le mai ai sau nu le mai faci, când realizezi că ai renunţat la ce îţi doreşti pentru a dărui tot ce poţi unui om care nu a înţeles de ce anume faci asta. Şi tot ce îţi doreşti este să fii din nou tu, să fii percepută că individ, să nu mai fii asociată cu o identitate de cuplu, să simţi că eşti mai presus decât un statut, un inel, o casă împărţită.

 

When-Divorce-or-Separation-Gets-Ugly

 

 

Ca să te apreciezi si să te regăseşti, trebuie mai întâi să te pierzi. O dată ce simţi că zbori din nou, că orice amănunt îţi aduce un zâmbet, vei învăţa să nu te mai mulţumeşti cu puţin. Să îţi recunoşti
valoarea şi să ai aşteptări, să spui nu, să asimilezi doar ce îţi place, să uiţi de ce este în jurul tău, să faci loc în universul tău doar oamenilor care merită, să nu te mai iroseşti, pentru că viaţa asta, aşa cum este ea, e atât de scurtă, încât trebuie să o trăieşti pentru tine şi nu pentru alţii.

Eliberarea vine la pachet cu introspecţia. Nu trebuie să ne fie teamă să ne recunoaştem greşelile, să ni le asumăm, să le împachetăm într-o învăţătură şi să mergem mai departe, cu capul sus, cu speranţa în buzunar.

Ultimele fraze pe care mi le-a spus, au fost legate de Legile Fericirii.

1. Trebuie să fii fericit cu tine.

2. Încearcă să îl faci fericit pe cel de lângă tine, atâta timp cât nu contrazici prima lege.

3. Încearcă să menţii fericirea atâta timp cât nu contrazici legile 1 şi 2.

Share This:

Alexandra Dinu
No Comments

Post a Comment