Top
agresat

Ce să faci dacă eşti agresat în spaţii publice

Fie că eşti strivit de suporteri dezlănţuiţi pe un stadion sau turtit de îmbulzeala produsă la ieşirea unui cinematograf în flăcări ori a unei discoteci incendiate, sau pe un vapor care se scufundă, călcat în picioare de cei care caută să ajungă primii la barca de salvare, forţa unei mulţimi de oameni isterizaţi este la fel de periculoasă ca şi atacul unei turme de elefanţi, haite de lupi sau cete de rechini. Poate chiar mai mortală.

 

Senzaţia de înghesuială (la fel ca cea de singurătate) poate îmbolnăvi (ce-i mult nu-i sănătos). Cei care pot trăi izolaţi fără să o ia razna (pustnici, exploratori, cercetători, speologi etc.) au o mentalitate tot atât de diferită de cea a omului obişnuit ca şi cei care pot trăi înghesuiţi fără să „explodeze”: astronauţi, marinari, călugări ş.a.m.d.

 

Uneori chiar şi numai doi oameni aflaţi împreună pot fi prea mulţi – de exemplu când unul dintre ei îl loveşte, îl împunge ori îl muşcă pe celălalt.

 

Ce poate face un om neînarmat şi nepriceput la autoapărare când se trezeşte înghesuit, atacat?

 

Deoarece situaţiile posibile sunt foarte variate, iar victimele extrem de diferite, singurul sfat practic şi sigur care poate fi dat pentru a scăpa când eşti atacat, este să reacţionezi iute şi dur. Dacă poţi evita, nu lovi,- dar niciodată să nu loveşti slab- zicea Theodore Roosevelt. Lasă mila: mai bine să plângă maică-sa, decât maică-ta. După ce-l potoleşti, poţi redeveni milos şi civilizat. In plus, ţine minte că şansele tale de a supravieţui atacului dezlănţuit al unui om sau animal sunt mult reduse dacă-ţi pierzi cumpătul şi te laşi copleşit de durere, furie, ură sau frică.

 

Dar atenţie: legea pedepseşte autoapărarea fizică realizată cu o violenţă disproporţionată faţă de agresiune (de exemplu n-ai voie să-l omori dacă el încerca doar să te fure ş.a.m.d.). Pentru a te putea încadra în situaţia legală de „legitimă apărare”, trebuie ca atacul să fie material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva ta sau altei persoane, iar apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea atacului (conf. art. 44 din Codul Penal).

 

Asigurarea securităţii şi ordinii publice nu trebuie lăsată doar în grija Statului, a Poliţiei, ci preluată de către toţi cetăţenii. Fiecare trebuie să-şi ia măsuri de protecţie şi să participe efectiv la combaterea răutăţilor din jurul său.

 
answear.ro
 

Dacă analizăm diversele feluri de infracţiuni (tâlhării, violuri, furturi, crime, înşelăciuni), vom constata că majoritatea se produc în sau lângă locuinţa victimei. Oamenii sunt de obicei creduli, iresponsabili, nu se gândesc că un atac criminal poate veni şi de la o persoană la care nu te aştepţi, sau că răufăcătorii pot fi oriunde.

 

Violenţa e în creştere şi a devenit un mod de viaţă. De la violenţă la crimă e doar un pas mic. Nu numai la noi multă lume este surescitată, vehementă, brutală. În 1984 media mondială era de 5,82 crime la 100 000 persoane, dar în 1994 a ajuns la 6,7 în ţările industrializate, la 10,5 în America Latină şi la 12,34 în ţările arabe. Se consideră că factorii favorizanţi ar fi: ponderea tinerilor din totalul populaţiei şi creşterea densităţii populaţiei. Dar cauza principală a violenţei o constituie lipsa de educaţie şi sedentarismul (sau mai bine zis: sărăcia, şomajul, discriminările de orice fel etc). Plus faptul că la noi consumul de alcool e pe primul loc din lume: 11,5 1 pe an, pe locuitor. Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea o mulţime de fărădelegi: furturi, spargeri, violuri, sechestrări de persoane ş.a.m.d. Ce va mai fi după câţiva ani, când toţi aurolacii vor deveni adulţi (cu drept de vot!)? Iresponsabilitatea şi refuzul autorităţilor, al societăţii, de a recunoaşte şi trata prin educaţie cauzele violenţei şi NU efectele ei, prin pedepse, vor duce la agravarea incontrolabilă a situaţiei.

 

 

               1.1. EŞTI OARE ÎN PRIMEJDIE?

 

Trebuie să fii mereu atent la ce-i în jur – ca să-ţi dai seama dacă eşti în pericol.

 

Există situaţii ameninţătoare care la început poate nu sunt îndreptate contra ta, cum ar fi: panica crescândă dintr-un vagon de metrou oprit între staţii, ţipetele’ dintr-o discotecă, zgomotul paşilor care te urmăresc, încăierarea dintr-un local, etc? Dar, pentru că te afli în apropierea locului repectiv, sunt mari şanse ca problema să se extindă şi să te implice.

 

Corpul unui om care ştie că este în pericol va fi mult mai tare decât al altuia, care nu ştie ce-l aşteaptă (şi asta în pofida salvării aproape involuntare din situaţii critice a multor beţivi, adormiţi, leşinaţi). Este suficient să fii avertizat de apariţia pericolului şi corpul va face instinctiv ce trebuie. Adică, va pompa adrenalină în sânge. E vorba de o substanţă secretată de organism care măreşte tonusul, alertează muşchii, contractă vasele sanguine. Această „autoinjecţie” poate produce chiar diferenţa dintre moarte şi supravieţuire.

 

Când se anunţă pericolul, mobilizează-te, întăreşte-te! Nu te autoamăgi că va trece! Nu te aştepta că vei scăpa, ci dimpotrivă – că problema se va amplifica şi vei fi amestecat. Nu te lăsa în voia sorţii! Acţionează, NU aştepta, NU sta pe gânduri. la iniţiativa şi fă tu ce trebuie. Norocul îi ajută pe cei curajoşi.

 

               1.2. PREGĂTEŞTE-TE

 

Când apare un pericol:

– Nu te lăsa cuprins de frică.

– Dacă poţi, fă orice ca să nu fii implicat.

– Cât mai ai timp, caută una sau mai multe variante de salvare.

– încearcă să ocoleşti pericolul.

– Dacă agresorii ori năpasta dau buzna peste tine – rezistă cu toate forţele, însă cel mai bine – evită, previno conflictul.

 

 Cum? Gândind!

 
evomag.ro
 

Se povesteşte că un văcar aduna în fiecare dimineaţă vitele oamenilor din sat să le ducă la păşune. El folosea însă cam mult biciul, cu ale cărui pocnete conducea vacile.

 

Învăţătorul satului nu voia să se scoale la ora 5.30, când pe uliţă trecea şi pocnea văcarul. Voia să mai doarmă puţin. Dar cum să-l lămurească pe văcar să nu mai pocnească dis-de-dimineaţă? Dacă i-ar fi spus direct, ar fi ieşit un scandal, căci văcarul – om simplu dar fudul – se înfuria repede. Ce era de făcut?

 

După un timp, îi veni o idee. Îl întâlneşte pe văcar şi-i zice: măi Ioane, poate că nu ştii ce mult îmi place mie să ascult pocniturile biciului tău. Ce mai, eşti un adevărat artist!. Eu te rog să pocneşti de cât mai multe ori dimineaţa când treci prin faţa casei mele. Şi pentru osteneală te-oi cinsti cu o glajă de palincă, pe care o vei găsi tot dimineaţa pe băncuţa din fata casei.

 

Văcarul a rămas şi mirat, căci nimeni nu-i mai lăudase până atunci „talentul”, dar şi încântat, căci urma să capete un păhărel de târle tocmai când avea mai mare poftă.

 

Zis şi făcut. Câteva zile toate au mers bine, conform învoielii: când trecea prin faţa casei învăţătorului văcarul pocnea din bici de mama focului, apoi îşi bea fericit păhărelul de palincă.

 

Dar într-o bună zi Ion n-a mai găsit păhărelul la locul convenit. Şi-a zis văcarul: o fi uitat învăţătorul să-l lase: ia să-i pocnesc eu totuşi, să vadă el ce om fain mi-s.

 

A două zi însă – păhărelul lipsea din nou. Atunci văcarul se supără tare şi zise: doară mă crede nărod, să-i pocnesc din bici pe degeaba’? Şi s-a ferit ca dracu de tămâie să mai pocnească pe lângă casa învăţătorului.

 

Iată aşadar cum acesta a scăpat de chinul sculatului în zori fără conflict, prin „viclenie blândă”, cum o numea bătrânul care mi-a spus şi mie pilda. Pentru o ceartă, un conflict, e nevoie de doi oamenii.

 

Nu sări imediat la bătaie. Se zice: prostul mişcă pumnii, înţeleptul mişcă limba. De exemplu, în zilele noastre conflictele internaţionale nu se mai rezolvă prin „luptă”, ci prin „descurajare”: o ameninţare convingătoare, sau distrugerea reciprocă asigurată.

 

Însă: Vorbeşte cu blândeţe, dar să ai la tine un ciomag mare (Theodore Roosevelt).

 

Modul în care te porţi, umbli, stai sau vorbeşti e hotărâtor pentru ca huliganii, hoţii, tâlharii etc. să te aleagă drept victimă – sau nu. În cadrul unui studiu asupra deţinuţilor dintr-o închisoare, condamnaţi pentru acte de violenţă, acestora li s-au arătat scurte videofilme cu mai mulţi necunoscuţi şi au fost întrebaţi pe cine ar alege ca victimă. Surprinzător, majoritatea deţinuţilor au indicat aceleaşi persoane! Ce aveau în comun aceste „victime potenţiale”? Purtarea lor exprimă teamă, nesiguranţă. Se furişau pe lângă ziduri, nu priveau înainte, aveau mişcări necontrolate. Sau la mers: făceau paşi prea mici sau prea mari; aşezau deodată toată talpa pe sol; mişcau împreună braţul şi piciorul de pe aceeaşi parte; partea de sus a corpului nu era bine coordonată cu cea de jos.

 

               1.3. CUM PREVII

 

Vătămarea corporală: la noi în ţară se petrec în medie 3 agresiuni pe zi (urmate sau nu de jaf) şi 500 omoruri pe an (din care 150 făptuite de o rudă apropiată a victimei).

 

De obicei huliganii, bătăuşii nu atacă pe neaşteptate. Ei caută să provoace viitoarele victime, pentru a avea un motiv să înceapă scandalul şi bătaia. Adeseori acţionează în grup şi/sau sub influenţa alcoolului.

 
Kurtmann
 

Dacă te întâlneşti cu persoane care par bătăuşi:

– Nu te lăsa provocat şi nu-i provoca;

– Ocoleşte-i, evită să ajungi în situaţii sau locuri necunoscute, întunecate, cu înghesuială, cu manifestări de violenţă;

– Treci pe partea cealaltă a străzii;

– Evită să faci observaţii, aprecieri sau remarci provocatoare ori jignitoare;

– Fii calm şi cedează, chiar dacă în felul acesta vei părea „laş”. Nu contează părerea unor derbedei. E de preferat să fii jignit, decât să fii bătut (se zice: un om bine crescut, inteligent, civilizat nu poate să mă insulte; oricare altul-poate s-o facă fără să-mi pese);

– Nu participa la conflicte pe stradă, la piaţă, în târg sau în gară (multe sunt regizate tocmai pentru atragerea fraierilor);

– în caz de scandal sau conflict – nu te ruşina, fă gălăgie, ţipă, cheamă Poliţia, cere ajutorul vecinilor, trecătorilor, şoferilor.

 

La meciuri, manifestaţii, adunări publice:

– Evită să stai în tribuna unde sunt suporterii sau galeriile rivale;

– Nu te amesteca în conflictele dintre grupurile sau galeriile rivale;

– Ocoleşte cât mai pe departe persoanele şi grupurile în stare de ebrietate.:

 

Dacă mergi într-un restaurant, bar, discotecă:

– Evită localurile în care afli că se petrec încăierări dese.

 

Dacă sunt sau au fost brutalizaţi copii:

– Informează biroul de autoritate tutelară de pe lângă Primărie; în cazurile grave, acute, cheamă Poliţia. Centrul pilot din Bucureşti pentru asistenţa şi protecţia victimelor violenţei în familie are tel. 112.

 

Ca părinte, evită să ajungi la conflicte grave cu copilul tău, mai ales dacă eşti irascibil. Ţine în continuu legătura cu educatoarea, învăţătorul sau profesorii copilului, precum şi cu părinţii colegilor ori prietenilor săi. Discută, sfătuieşte-te, întreabă fără nici o jenă despre problemele tale şi metodele de educaţie cele mai bune pe care le folosesc alţi educatori şi părinţi.

 

Vorbeşte, comunică, nu ascunde problemele pe care nu le poţi controla.

 
Cel.ro
 

Share This:

Alexandra Dinu
No Comments

Post a Comment