Top

Aventură mistică prin București, fără niciun ban în buzunar

 

Este fascinant câte lucruri poţi face în Bucureşti când rămâi fără niciun ban în buzunar, dar ai o cartelă de metrou. Cum ajungi într-o situaţie de acest gen? Foarte simplu: te plimbi mai mult decât te ţine portofelul, realizezi că ai uitat să plăteşti întreţinerea, apoi auzi din depărtare nişte miorlăituri care garantat sunt de foame şi ka-boom! There you are!

Dar viaţa este mult prea scurtă şi frumoasă ca să îţi faci griji şi să stai în casă, supărat că nu mai ai caşcaval pentru distracţie.

 

Am dat un search repejor pe Google, după care încă unul pe Facebook şi am dat de un eveniment inedit. Iar mie îmi plac evenimentele de genul acesta, pentru că am un bucket list personal şi acolo mi-am promis: fă zilnic un lucru nou, dacă nu, măcar săptămânal.

Hermitage.Urban.Spiritual.Hub organiza un curs demonstrativ de muzică indiană clasică, cu Vishwa Mohan Bhratt (cântăreţ la mohan veena) şi Nihar Mehta (cântăreţ la table). Până aici, toate bune şi frumoase… dar acum să vedeţi cum începe aventura.

 

Am pus mâna pe telefon şi mi-am sunat o prietenă cu suflet călător, mereu în căutare de aventuri, care a acceptat imediat invitaţia mea. Am plecat la 18:35 spre Piaţă Romană, agale nevoie mare, cu o sticlă de Urban Monkeys în geantă şi nişte napolitane. Căldură mare, mon cher!

Pe Dacia schimbăm ritmul, în pas alergător, de parcă lumea s-ar fi sfârşit dacă nu am fi ajuns la timp; undeva aproape de Institutul Francez ne gândim că în viaţă nu e bine să te grăbeşti şi începem să admirăm locuinţele cu iz interbelic, caprifoiul aproape trecut, liniştea din mijlocul oraşului şi buna noastră dispoziţie. Când ne intersectăm cu Icoanei, facem repede la stânga, pustiite de sete, transpirate şi etalându-ne bluzele, ce te duceau cu gândul la fetele cu bujori în obrăjori. Ajungem la Hermitage pentru prima dată în viaţa noastră.

 

Înaintea noastră, un biciclist foarte hotărât intră în minunata oază de linişte. Îl urmăm timide şi cu ochii ieşiţi din orbite: aici e? wow! Mirosea a tămâie şi a beţişoare parfumate, un frigider cu băuturi bio era pe partea dreapta, pe stânga erau picturi sau postere ce reflectau activitatea oazei, în faţa noastră erau două uşi masive din lemn care se mişcau greoi ca doi luptători de sumo, pregătindu-se de luptă.

Ne descălţăm, ne lăsăm încălţămintea la intrare lângă alte câteva zeci de perechi, lăsând în urmă covoraşele de yoga colorate. Când uşile se deschid, pătrundem în altă lume, ascunsă de ochiul civilizației mult prea grăbite. Ne luăm fiecare câte o pernuţă şi ne aşezăm strategic în spatele celor care erau deja comozi.

 

Pereţii din cărămidă, aerul rece, îmbietor și câteva plante verzi întregeau imaginea de ansamblu. Parchet vechi, lăcuit, o scenă mică ocupată de doi oameni îmbrăcaţi în alb şi nişte instrumente ciudate și câteva statui inedite – pentru că nu semănau nici cu Buddha, nici cu alt zeu cunoscut de noi.

 

2016-07-04-17-52-56-13576871_1340794039282210_3450535711045698815_o

 

 

Emoţionate, hotărâm să lăsăm orice judecată în urmă şi să ascultăm. Cursul începe, oamenii încă mai veneau.

Întâi începe să ne povestească legendele instrumentelor muzicale, cum la început erau câteva note şi apoi notele s-au înmulţit, că sitarul este atât de vechi şi seamănă cu un strămoş al lăutei româneşti, că are şase corzi şi că sunetele produse se mai numesc şi bineaural beats, deoarece sunt naturale. Tablas este un instrument făcut din lemn de teak în combinaţie cu piele de vacă şi acest instrument reflectă frenezia gândurilor, un instrument dedicat percuţiei mâinilor şi a degetelor.

 

 

Apoi am aflat despre mohan veena că, de fapt, este compus din două instrumente clasice indiene: sarod şi chitară hawaiiană modificată, acest instrument fiind creat de însuşi interpretul venit în România.

 

2016-07-04-17-52-39-13522925_1340750429286571_4579125806249347398_o

2016-07-04-17-52-53-13575784_1340750035953277_8837508072851095573_o

2016-07-04-17-52-49-13568816_1340750325953248_6375637130251190181_o

 

Recunosc, la fiecare moment demonstrativ al ritmurilor, al notelor, gândurile se opreau, tornada de emoţii se liniştea, ascultam cu inima muzica, lucrurile căpătau o altă culoare şi când închideai ochii primeai în dar cele mai frumoase cadouri ale vieţii: muzica şi relaxarea – cadourile zeilor; începeai să reapreciezi diversitatea şi frumuseţea lor, să înţelegi că ai crescut şi lucrurile nu mai sunt albe sau negre, că există şi alte perspective şi te lăsai să pluteşti pe un val de înţelegere.

 

 

La început ne-a fost destul de greu să înţelegem ce spunea Vishwa Mohan Bhratt, dar esenţialul a fost că ritmul, o dată ce l-ai setat, între bătăi, îl poți folosi cum îţi dictează inima, deoarece nu există reguli. Iar muzică indiană clasică este asemănată cu un limbaj: când eşti mic, înveţi un limbaj cu ajutorul căruia să poţi comunica cu cei din jurul tău și abia mult mai târziu începi să îl analizezi. Deci acest gen de muzică întâi se învaţă şi apoi se analizează, spre deosebire de muzica din Occident, unde întâi se analizează notele muzicale şi abia apoi se cânta. Limbajul inimii nu trebuie tradus şi partea cea mai frumoasă este faptul că am înţeles mesajul său! Am înţeles de ce este atât de greu să traduci creativitatea, incomensurabilă de altfel, şi să o transpui pe un portativ finit.

 

2016-07-04-17-53-00-13585093_1340794032615544_1227622169494969382_o

2016-07-04-17-52-45-13559130_1340794352615512_4560260927671939067_o

 

 

Tânărul care cânta cu maestrul, Nihar Mehta, a fost o prezenţa discretă, dar plină de forţă. A vorbit cu atâta pasiune despre muzică, acest limbaj care transpune emoţii şi sentimente, care ne ajută să înţelegem, încât am plecat cu zâmbetul pe buze, părăsind oaza zen-ului urban.

 

Hub-ul Hermitage îl găsiţi pe Mihai Eminescu, nr 127. Au tot felul de evenimente organizate în următoarea perioadă, de la sesiuni de hatha yoga, până la concerte cu iz oriental.

Păşiţi cu încredere şi experimentaţi alte senzaţii!

 

Sursa Foto: HermitageUrban.ro

 

 

 

Share This:

Alexandra Dinu
No Comments

Post a Comment