Top
religie

“Am refuzat să mai fac religie la şcoală.”

E ceva fundamental greşit în orele obligatorii de religie de la şcoală. Faptul că sunt obligatorii. Religia, credinţa, spiritualitatea nu sunt o obligaţie, ci o alegere a fiecărui individ în parte.  Cel puţin, aşa ar trebui.

 

Drept urmare, imediat cum am ajuns la liceu şi am avut varianta să refuz ora de religie, am făcut-o fără să stau pe gânduri. Mi-am exprimat această opţiune încă de la înscrierea la liceu, asumându-mi că o să fiu în minoritate printre colegii mei.

 

Supriza a venit însă imediat după începerii şcolii, când am constatat că minoritatea pe care o preconizam era de fapt majoritate. Mai mult de jumătate dintre colegii mei îşi exprimaseră acceaşi opţiune. Să nu includă religia în orarul de licean.

libris.ro
Motivele sunt, pe cât de controversate pentru părinţi şi profesori, pe atât de simple pentru noi.

 

Programa este aceeaşi ca în clasele 1-4 şi 5-8. De câte ori să auzi aceeaşi poveste cu apa preschimbată în vin sau cu orbul care a început să vadă? Am înţeles-o din prima, de fapt asta cu înţelesul e cu dus şi întors pentru că a provocat profunde fracturi logice în mintea mea. Să zicem că am băgat-o la cap şi am pus-o pe raftul cu învăţămintele creştine – religia în care am fost crescută şi educată. M-ar fi interesat să aflu, de exemplu, despre tradiţiile altor religii. Mă fascineaza budismul şi hinuismul, dar mai ales aş vrea să ştiu ce-i de fapt cu islamul, de e atât de condamnat în zilele noastre. Chiar şi o programă de istorie a religiilor mi-ar fi stârnit mai mult interesul.

 

Timpul. Chiar dacă e vorba de doar o oră pe săptămână, pot valorifica mai bine timpul acesta  pentru viitorul meu. Chiar dacă deocamdată în locul religiei mă duc o oră la tenis,  corect ar fi, pentru a se păstra egal numărul de ore de curs pentru toată lumea, să o pot înlocui cu o materie opţională. Cu alte cuvinte, cel puţin pentru liceeni, religia ar trebui să facă parte din materiile opţionale. Şi cu opţionalele astea povestea e complicată: dirigintele alege la începutul anului şcolar un curs opţional pentru întreaga clasă, niciunul dintre elevi nu este întrebat ce şi-ar dori să studieze şi nici măcar părinţii nu sunt consultaţi. Opţiunea nu ar trebui să fie a noastră?
OKIAN.ro
Noi, cei care nu facem religie suntem oarecum discriminaţi de sistemul de învăţământ din România. Pentru că nu există o alternativă a orei de religie, numărul materii scade, implicit şi media anuală. Excluzând cazul în care elevul are numai note de 10, lipsa unei materii îţi va trage întreaga medie anuală în jos. Faptul că la religie se dau numai note de 10 nu e un mit urban. Chiar asta e realitatea şi când am ales să nu mai fac această materie, nu mă aşteptam ca rezultatele finale să-mi fie afectate.

 

      Un exemplu concret:

190/20=9,5 (suma mediilor împărţită la numărul de materii, încluzând religia)

180/19=9,47 (fără media de la religie)

 

Fiecare sutime contează, mai ales dacă vrei să dai la o faculate din străinătate, cum e şi cazul meu. Nu cred că e nevoie să vă mai zic că în aceeaşi situaţie se regăsesc toţi elevii care nu sunt creştin ortodocşi.

 

Ora de religie nu este acelaşi lucru cu religia în sine. Cu credinţa, mai exact. Mă încarcă mersul la Biserică, ascultarea cântecelor bisericeşti şi plimbatul prin curţile mănăstirilor superbe pe care le avem în ţară. Dar forma în care ne este predată această materie la şcoala nu numai că nu ne atrage pe noi, tinerii, înspre Biserică, dar ne generează şi un soi de respingere la adresa acestui “sistem”. Încă îmi amintesc nopţile în care, când eram mai mică, stăteam cu ochii in tavan, terifiată de un “Doamne-Doamne” bărbos care mă pândeşte din Cer şi mă pedepseşte. Ca să nu vă mai zic de toate coşmarurile cu Sfârşitul Lumii. Nu frica ar trebui să ne trimită către Dumnezeu, ci iubirea. De ce nu ne învăţaţi să iubim, să ne iubim, să iubim natura, să iubim animalele şi toată creaţia Divină?
OKIAN.ro
Noi vă iubim şi vă iertăm pentru faptul că nu ştiţi încă să relaţionaţi cu noi şi să ne conduceţi către potenţialul maxim. Şi aşteptăm. Aşteptăm să vă treziţi, să vă uitaţi în jur şi să observaţi cu atenţie generaţia tânără care vine tare din spate. Noi nu înţelegem frica, nu facem lucruri pentru că trebuie şi în general nu vom face nimic împotriva voinţei noastre. Pentru că ştim ce vrem şi avem mijloacele să şi obţinem ceea ce vrem.

 

OKIAN.ro
Eu voi pleca. Plec de lângă mama, de lângă tata, de lângă toţi prietenii, las tot confortul în spate şi mă duc să învăţ printre straini. Să ma înveţe carte englezii, austriecii sau scandinavii. Nu pentru că în România nu aş putea să învăţ, ci pentru că vreau mai mult. Vreau să-mi ating potenţialul maxim, vreau să fiu cea mai bună. Şi sper să mă întorc apoi. Să am unde să mă întorc. Într-o ţară în care nu doarme toată lumea pe ea, zicând “Doamne-ajută!”.

 

300X600

Share This:

Eroina
No Comments

Post a Comment